Blog Antifumat: mai 2014

Marketing Afiliat

Am semnat un acord de marketing afiliat, ceea ce înseamna ca daca vei cumpara un produs din magazinele care au reclama aici, plecand la cumparaturi dand clic pe una dintre reclame, voi primi un comision din partea lor, care nu va influenta în niciun fel valoarea cumparaturilor tale.
Putini sunt cei care inteleg fenomenul de MARKETING AFILIAT, la fel de putini sunt si cei care dau clic pe reclama si cumpara ceva online... pentru ca ei nu stiu ca produsele online sunt cu mult mai ieftine.
Multumesc tuturor celor care au facut cumparaturi pornind de la una dintre reclamele de pe acest site.

vineri, 16 mai 2014

Cum sa te lasi de fumat

Cea mai usșoară metodă ca să te lași de fumat e... să stingi țigara și să nu mai fumezi niciodată.

"Doar o singură țigară". Pe dracu'. Așa ai zis și când te-ai apucat de fumat, iar acum ai pierdut controlul și ai ajuns fumător înrăit.

Îți trebuie voință... O voință de fier. La început te vei simți ca un drogat care nu și-a luat doza la timp... Dar dacă vrei cu adevărat să faci ceva, fă-o acum!

Nu am înțeles niciodată de ce fumează femeile gravide. Vor naște un copil afumat. S-or fi gândit că ce-i afumat nu se strică?

Dacă tot ai intrat pe pagina asta de blog, te rog să nu citești printre rânduri și să ieși. Dacă chiar vrei să te lași de fumat, prima ta încercare va fi să vezi dacă ai răbdare să asculți audio-book-ul pe care ți l-am pus la dispoziție mai jos. Citește tot; ascutlă audio-book-ul din josul paginii!

De câți ani fumezi? Ai făcut o socoteală a banilor “arși” pe țigări? Ori că fumezi, ori că iei acei bani și le dai foc e tot una, nu crezi? Te-ai gândit ce ți-ai fi putut cumpăra cu acei bani? Nu-i așa că ai fi putut să-ți cumperi o casă?... Sau o mașină? De câte ori ai rămas fără bani în casă? Te-ai gândit că i-ai fi avut dacă nu ai fi fumat? De când nu ai mai plecat în concediu?... Dacă nu ai fi fumat, ai fi avut bani să pleci în acel concediu. Nu da vina pe nimeni. Dă vina pe tine pentu că ești “cotizant” la ruinarea sănătății tale și la îmbogățirea statului (accizele la țigări se măresc mereu pentru că ei știu că nu te poți lăsa de fumat) și a celor care le produc și le vând. Tu o să spui că ”Oricum nu te îmbogățești”, eu o să-ți spun: “Ba da!”. Dai pe țigări cam 400 de lei pe lună. Dacă socotești că pe an ai putea economisi în jur de 1000 de euro, ți-ai putea permite o vacață în Antalia, nu-i așa? Ți se pare că sunt cinic? Să știi că vorbesc din experiență.

Pentru început, vă prezint cîteva fragmente din carte și la finalul acestei mici lecturi veți găsi audio-book-ul (cartea în format audio). Nu te pune nimeni să stai și să asculți 5-6 ore, dar, odată începută, va trebui s-o și termini. Cel mai bine ar fi să-ți faci timp o oră pe zi, să-ți pui căștile pe urechi și să stai să asculți. La final, depinde doar de tine. Încearcă! Nu vei muri din asta. Mai repede vei muri din cauza fumatului.

Cine este Allen Carr?

Allen Carr, de profesie contabil, fumãtor de pânã la 100 de țigãri pe zi, a încercat zadarnic, de nenumãrate ori, sã se lase de fumat, pânã când, în 1983, a descoperit METODA UȘOARÃ (EASY WAY) care îi poartã astãzi numele. A înființat o rețea internaționalã de clinici «Allen Carr» pentru vindecarea fumãtorilor de adicție, a extins METODA UȘOARÃ la alte situații (dependența de alcool, controlul greutãții etc.), a publicat cãrți – traduse ulterior în peste 20 de limbi –, însoțite adesea de versiuni audio sau video pe disc.

Printre bestsellerurile sale se numãrã cartea de fațã, Allen Carr’s Easy Way to Stop Smoking, vândutã în milioane de exemplare, The Only Way to Stop Smoking Permanently, Allen Carr’s Easyweigh to Lose Weight, How to Stop Your Child Smoking, The Easy Way to Enjoy Flying.

Cartea "În sfârșit, nefumãtor" a apãrut pentru prima oarã la Editura Humanitas în 2004; în 2009, Humanitas Multimedia a publicat-o ca audiobook (pe care v-am pus-o la dispoziție în josul acestei pagini).

În sfârșit, cura miraculoasã pe care o așteptau toți fumãtorii:

• instantanee

• eficientã chiar și pentru marii fumãtori

• fãrã simptome grave de abstinențã

• nu necesitã voințã

• nu este un tratament de șoc

• nu necesitã adjuvante sau gadgeturi

• nici mãcar nu te îngrași

• permanentã

(...) Fragmente din carte

............

Dacã ești fumãtor, singurul lucru pe care trebuie sã-l faci e sã citești sau să asculți la căști cartea. Dacã ești nefumãtor și ai cumpãrat cartea pentru cei dragi, singurul lucru pe care trebuie sã-l faci e sã-i convingi s-o citeascã. Dacã nu-i poți convinge, citește-o tu; ultimul capitol te va învãța cum sã transmiți mesajul cãrții celor din jur – și totodatã cum sã-ți împiedici copiii sã se apuce de fumat. Nu te lãsa pãcãlit de faptul cã acum urãsc fumatul. Toți copiii îl urãsc înainte sã devinã dependenți.

Avertisment

Poate cã îți este cam fricã sã citești (asculți) aceastã carte. Poate cã, asemenea majoritãții fumãtorilor, ești cuprins de panicã la simplul gând de a te lãsa și, cu toate cã ai intenția fermã sã nu mai fumezi într-o bunã zi, nu vrei ca ziua aceea sã fie azi.

Dacã te aștepți sã-ți spun cã fumãtorii sunt pândiți de niște riscuri cumplite de îmbolnãvire, cã ei cheltuiesc o micã avere de-a lungul vieții lor de dependențã, cã fumatul e un obicei mizerabil, dezgustãtor și cã tu însuți ești un individ fãrã coloanã vertebralã și lipsit de voințã – ei bine, am sã te dezamãgesc. Pe mine, astfel de tactici nu m-au ajutat sã mã las de fumat și, dacã pe tine te-ar fi ajutat, atunci te-ai fi lãsat pânã acum.

Metoda mea, pe care o s-o numesc METODA UȘOARÃ, nu funcționeazã așa. S-ar putea ca anumite lucruri pe care ți le voi spune imediat sã ți se parã greu de crezut. Și totuși, când vei termina cartea nu numai cã le vei crede, dar te vei întreba cum de ai fost supus unei spãlãri a creierului atât de grave încât sã crezi altceva.

E foarte rãspânditã ideea eronatã cã noi alegem sã fumãm. Fumãtorii aleg sã fumeze în aceeași mãsurã în care alcoolicii aleg sã devinã alcoolici sau dependenții de heroinã aleg sã devinã dependenți. E adevãrat, am ales sã aprindem acele prime țigãri – așa, de încercare. Din când în când, aleg sã merg la cinema, dar cu siguranțã n-am ales sã-mi petrec toatã viața într-o salã de cinema.

Te rog, gândește-te: ai luat vreodatã decizia fermã cã în anumite momente ale vieții nu te vei putea bucura de o cinã sau de o întâlnire cu prietenii dacã nu vei fuma? Sau cã nu te vei putea concentra, sau cã nu vei putea face fațã stresului fãrã o țigarã? În ce moment ai hotãrât cã ai nevoie de țigãri nu numai în împrejurãri conviviale, ci tot timpul, pentru cã altminteri te simți nesigur, ba chiar cuprins de panicã? Ca toți fumãtorii, ai fost ademenit în capcana cea mai sinistrã și mai subtilã pe care au reușit s-o conceapã omul și natura. Nu existã nici un pãrinte pe aceastã planetã, fie el fumãtor sau nefumãtor, cãruia sã-i placã ideea cã odrasla lui fumeazã. Asta înseamnã cã toți fumãtorii își doresc sã nu fi început niciodatã sã fumeze. Și nu e de mirare cã înainte sã fi devenit dependent nimeni n-are nevoie de țigãri ca sã se bucure de o masã ori ca sã facã fațã stresului.

În același timp, toți fumãtorii vor sã fumeze în continuare. La urma urmei, nimeni nu ne obligã sã ne aprindem țigara; indiferent de motiv, noi decidem sã fumãm.

Dacã am putea apãsa pe un buton vrãjit care ne-ar face sã ne trezim a doua zi ca și când n-am fi aprins niciodatã prima țigarã, unicii fumãtori de mâine dimineațã ar fi tinereii aflați încã în faza de experimentare. Singurul lucru care ne împiedicã sã renunțãm este TEAMA!

Teama cã va trebui sã trecem printr-o perioadã indefinitã de nefericire, privațiune și dorințã nesatisfãcutã pentru a deveni liberi. Teama cã mâncarea sau o întâlnire cu prietenii nu va mai fi la fel de plãcutã fãrã o țigarã. Teama cã nu ne vom mai concentra, nu vom mai face fațã stresului sau cã nu vom mai avea destulã încredere în noi înșine în lipsa micii noastre cârje. Teama cã personalitatea și caracterul nostru se vor schimba. Și, mai presus de toate, teama cã niciodatã nu ne vom elibera complet («un fumãtor rãmâne pe veci fumãtor»), cã ne vom petrece viața visând la țigarã. Dacã, la fel ca mine, ai încercat deja toate tehnicile ca sã te lași de fumat și ai trecut prin mizeria aceea pe care eu o numesc «Metoda voinței», ești nu numai cuprins de teamã, ci și convins cã nu te poți lãsa niciodatã.

Dacã ai dubii, dacã ești panicat sau dacã ai impresia cã n-a venit încã momentul sã te lași, atunci dã-mi voie sã-ți spun cã dubiile ori panica ta sunt provocate de teamã.

Nu țigãrile îți liniștesc teama, țigãrile o produc. Nu tu ai hotãrât sã cazi în capcana nicotinei. Dar, ca orice capcanã, ea este astfel conceputã încât sã te menținã înãuntru. Întreabã-te: când ai aprins acele prime țigãri – așa, ca sã încerci –, ai decis sã fii fumãtor pentru tot restul vieții? Dacã nu, când o sã te lași? Mâine? La anul? Nu te mai pãcãli singur! Capcana e în așa fel conceputã încât sã te ținã prins toatã viața. Dacã n-ar fi așa, de ce crezi cã toți fumãtorii din jur nu renunțã mai înainte ca fumatul sã-i ucidã?

Avertismentul meu e urmãtorul: Suntem într-o situație de genul: ce a fost întâi, oul sau gãina? Orice fumãtor vrea sã se lase și orice fumãtor poate descoperi cã lucrul acesta e ușor și plãcut. Numai teama îl împiedicã sã încerce. Cel mai mare beneficiu este eliberarea de aceastã teamã. Dar nu te vei elibera pânã când nu termini cartea. Pe de altã parte, la fel ca în cazul doamnei de mai sus, teama ta se poate amplifica pe mãsurã ce citești, și asta te poate face sã nu mai termini cartea.

Nu tu ai decis sã cazi în capcanã, dar trebuie sã-ți fie clar: nu vei scãpa de-acolo decât dacã hotãrãști ferm cã așa vei face. S-ar putea sã fii gata-gata sã te lași de fumat. Sau, dimpotrivã, s-ar putea sã fii nehotãrât. Oricum ar fi, te rog sã ții minte: N-AI ABSOLUT NIMIC DE PIERDUT!

Dacã, atunci când vei termina cartea, decizi cã vrei sã fumezi în continuare, nimic nu te poate împiedica. Nu trebuie nici mãcar sã fumezi mai puțin ori sã renunți la fumat în timp ce citești. Și, nu uita, nu e vorba de un tratament de șoc. Dimpotrivã, n-am decât vești bune pentru tine. Te-ai gândit vreodatã cum s-a simțit Contele de Monte Cristo când a scãpat din închisoare? Cam așa m-am simțit și eu când am scãpat din capcana nicotinei. Și la fel se simt milioanele de foști fumãtori care mi-au folosit metoda. Așa te vei simți și tu la sfârșitul cãrții!

ÎNCEARCÃ!

joi, 8 mai 2014

In sfarsit nefumator - Incheiere

In sfarsit nefumator - Încheiere

ÎNCHEIERE

SĂ PUNEM CAPĂT ACESTUI SCANDAL

După părerea mea, fumatul e cel mai mare scandal din societatea noastră – mai mare decât armele nucleare.
Dacă armele nucleare nu intră în funcţiune, nu ne confruntăm cu nici o problemă. Cei care pledează pentru înarmarea nulceară pot continua să spună cu îngâmfare că «menţin pacea». Dacă intră în funcţiune, vor rezolva problema fumatului şi orice altă problemă, iar bonusul politicienilor va fi acela că nu se va mai afla nimeni pe planetă care sa spună: «Aţi greşit» (mă întreb dacă nu cumva politicienii susţin înarmarea nucleară din cauza asta).
Totuşi, chiar dacă nu sunt deloc de acord cu armele nucleare, cel puţin asemenea decizii se iau cu bună credinţă, în ideea că ajută omenirea. Însă, în ce priveşte fumatul, adevărul e bine cunoscut. În timpul primului război mondial, e posibil ca oamemi să fi crezut realmente că ţigara îţi dă curaj şi încredere în sine. Astăzi autorităţile ştiu că asta e o minciună. Ca dovadă, priveşte cu atenţie publicitatea pentru ţigări din zilele noastre. N-ai să vezi afirmaţii legate de relaxare şi de plăcere. Se vorbeşte numai despre calitatea tutunului. De ce ne-am face griji pentru calitatea unei otrăvi?

Ipocrizia atinge cote incredibile. Societatea e îngrijorata de « aurolaci » şi dependenţii de heroină. În comparaţie cu fumatul, aceste probleme sunt absolut minore. 60% din populaţia Marii Britanii are adicţie la nicotină şi majoritatea îşi cheltuieşte aproape toţi banii de buzunar pe ţigări. Anual, zeci de mii de oameni îşi distrug viaţa devenind dependenţi. Fumatul e de departe cel mai mare ucigaş în societatea noastră, şi totuşi aduce cei mai mulţi bani Trezoreriei: 8 miliarde de lire sterline pe an câştigate de pe urma nefericiţilor cu adicţie la nicotină. lar imperiilor tutunului li se permite să cheltuiască 120 de milioane de lire sterline pe an ca să facă publicitate acestei mizerii...
Cu o inteligenţă diabolică, firmele producătoare de ţigări tipăresc pe pachete acel avertisment privind sănătatea, iar guvernul cheltuieşte o nimica toată pe campanii TV având ca temă spaima de cancer, respiraţia urât mirositoare şi amputaţiile de picioare, după care se justifică moral spunând: «V-am avertizat că e periculos. Dumneavoastră a1egeţi.» Fumătorul are de ales în aceeaşi măsură ca dependentul de heroină. Fumătorii nu hotărăsc să devină dependenţi; sunt atraşi pe nesimţite într-o capcană subtilă. Dacă fumătorii ar putea alege, singurii fumători de mâine ar fi tinerii care se apucă azi de fumat, având convingerea că sunt capabili să se oprească oricând doresc.
Dacă ceri ajutorul unui medic, fie îţi spune: «Lasă-te, te omori singur», ceea ce ştii deja, fie îţi prescrie o altă formă de adicţie la nicotină, care nu numai că te costă, dar conţine însuşi drogul de care încerci să scapi
Campaniile al căror scop este să înfricoşeze nu îi ajută pe fumători. Le îngreunează situaţia: de frică, fumătorii au nevoie să fumeze şi mai mult. Nici măcar nu-i împiedică pe tineri să devină dependenţi. Ei ştiu că ţigările te omoară, dar ştiu şi că o singură ţigară e inofensivă. Iar cum fumatul e atât de răspândit, mai devreme sau mai târziu, sub presiunea semenilor sau din curiozitate, adolescentul va încerca o unică ţigară. Şi pentru că gustul e oribil, va deveni probabil dependent.
De ce permitem ca acest scandal să continue? De ce nu face guvernul o campanie antifumat aşa cum trebuie? De ce nu spune că nicotina e un drog şi o otravă mortală şi că n-ai nevoie în general decât de o singură ţigara ca să devii dependent?
Crezi, poate, că exagerez. Nici vorbă. Tatăl meu a murit la 50 de ani şi un pic din cauza fumatului; era un bărbat viguros şi ar fi putut trăi şi astăzi. Cred că eu însumi am fost la un pas de moarte între 40 şi 50 de ani, deşi moartea mea ar fi fost pusă pe seama unei hemoragii cerebrale, nu a fumatului. Astăzi vin la mine oameni pe care fumatul i-a transformat, sau e pe cale să-i transforme, în invalizi. Ai în mod sigur astfel de exemple şi printre propriile cunoştinţe.
Se simte o adiere de schimbare în societatea noastră. S-a format un bulgăre de zăpadă pe care sper că această carte îl va preface într-o avalanşă.

http://blogantifumat.blogspot.ro/2013/08/stii-ce-se-intampla-daca-te-lasi-de.html

Stii ce se intampla daca te lasi de fumat?

http://blogantifumat.blogspot.ro/2014/05/in-sfarsit-nefumator-sfaturi-pentru.html

In sfarsit nefumator - Sfaturi pentru nefumãtori

In sfarsit nefumator - Sfaturi pentru nefumatori

In sfarsit nefumator - Sfaturi pentru nefumãtori

CAPITOLUL 44

SFATURI PENTRU NEFUMĂTORI

Îndeamnă-ţi prietenii sau rudele care fumează să citească această carte. Mai întâi studiaz-o şi încearcă să te pui în pielea fumătorului.
Nu-l obliga să citească această carte şi nu încerca să-l determini să se lase de fumat spunăndu-i că îşi distruge sănătatea sau aruncă banii pe fereastră. Ştie asta mai bine ca tine. Fumătorii nu fumează pentru că le place sau pentru că aşa vor. Spun asta celor din jur doar ca să nu-şi piardă complet respectul de sine. Fumează pentru că sunt dependenţi de ţigară, cred că ţigara îi relaxează, le dă curaj şi încredere în ei înşişi şi îşi închipuie că, fără ea, viaţa nu va mai fi plăcută. Dacă încerci să obligi un fumător să se lase, se va simţi ca un animal în cuşcă şi va dori ţigara şi mai mult. S-ar putea să fumeze atunci pe ascuns, iar ţigara va deveni, în mintea lui, încă mai preţioasă (vezi capitolul 26).

Dimpotrivă, concentrează-te pe cealaltă faţă a monedei. Pune-l în contact cu foşti fumători. Aranjează ca ultimii să-i povestească despre cât de siguri erau şi ei că sunt dependenţi pe viaţă şi despre cât de plăcută e viaţa când devii nefumător.
O dată ce l-ai determinat să creadă că se poate lăsa, mintea îi va deveni mai permeabilă. Apoi începe să-i explici iluzia chinuriloe abstinenţei. Ţigara nu numai că nu-i stimulează, dai îi distruge încrederea în sine, îl irită şi îl stresează.
Acum ar trebui să fie pregătit să citească el însuşi cartea. Se va aştepta la pagini nenumărate despre cancer, boli de inimă ş.a.m.d. Explică-i că nu e vorba de aşa ceva şi că referinţele la boală sunt minime.
Presupune că fostul fumător suferă, chiar dacă nu e aşa. Nu încerca să-i atenuezi suferinţa spunându-i că e uşor să te laşi de fumat: o poate face şi singur. În schimb, spune-i tot timpul cât îl admiri, cât de bine arată, cât de frumos miroase, cât de uşor respiră de când s-a lăsat. E foarte important să-i spui toate astea mereu. Când un fumător încearcă să se lase, euforia care-l cuprinde şi atenţia de care se bucură din partea colegilor şi prietenilor îl pot ajuta să persevereze. Şi, totuşi, poate să uite uşor, aşa că laudă-l tot timpul.
Cum nu vorbeşte despre fumat, poţi crede că nu-l mai preocupă şi nu vrei să-i reaminteşti. Însă, cel puţin în cazul Metodei voinţei, se întâmplă exact pe dos – fostul fumător devine obsedat de ţigară. Prin urmare, nu te teme să abordezi subiectul şi continuă să-l lauzi, îţi va spune singur dacă nu vrea să-i reaminteşti.
Dă-ţi toată silinţa să-l scapi de tensiuni în perioada de abstinenţă. Gândeşte-te cum să-i faci viaţa cât mai interesantă şi mai plăcută.
Perioada poate fi dificilă şi pentru nefumători. Nervozitatea cuiva se propagă la cei din jur. Anticipează această situaţie dacă fostul fumător devine nervos. Poate să-şi verse amarul asupra ta, însă nu te retrage, acum are nevoie cel mai mult de laudă şi simpatie. Dacă îi preiei nervozitatea, încearcă să n-o arăţi.
Pe când încercam să mă las de fumat prin Metoda voinţei, unul din trucurile mele era să fac o scenă, în speranţa că soţia sau prietenii vor spune : « Nu mai suport să te văd cum suferi. Haide, aprinde-ţi o ţigară ! » În felul acesta, fumătorul nu-şi pierde demnitatea ca atunci când « cedează » - altcineva l-a pus să fumeze. Dacă fostul fumător apelează la acest truc, nu-l îndemna sub nici un motiv să ia o ţigară. Dimpotrivă, spune-i : « Dacă eşti în halul âsta din cauza ţigărilor, slavă Domnului că în curând te vei elibera. E minunat că ai avut curajul şi înţelepciunea să renunţi . »

http://blogantifumat.blogspot.ro/2014/05/in-sfarsit-nefumator-incheiere.html

In sfarsit nefumator - Încheiere

http://blogantifumat.blogspot.ro/2014/05/in-sfarsit-nefumator-ajuta-fumatorii.html

In sfarsit nefumator - Ajutã fumãtorii

In sfarsit nefumator - Ajutã fumatorii

In sfarsit nefumator - Ajutã fumãtorii

CAPITOLUL 43

AJUTĂ FUMĂTORII DE PE CORABIA CARE SE SCUFUNDĂ

În zilele noastre, fumătorii au început să intre în panică. Îşi dau seama că societatea s-a schimbat. Fumatul e socotit azi un obicei inacceptabil în societate, chiar şi de către fumători. Aceştia îşi dau totodată seama că sfârşitul este aproape. Milioane de fumători se lasă şi toţi fumătorii sunt conştienţi de acest lucru.
Ori de câte ori un fumător părăseşte corabia care se scufundă, cei rămaşi devin tot mai nefericiţi. Orice fumător ştie instinctiv că e ridicol să dea bani mulţi pe nişte frunze uscate învelite în hârtie, să le aprindă şi să inhaleze în plămâni gudroane cancerigene. Dacă încă nu crezi că e o prostie, încearcă să-ţi bagi o ţigară aprinsă în ureche şi întreabă-te care e deosebirea. Nu e decât una : în felul acesta nu primeşti nicotină. Dacă încetezi să-ţi bagi ţigări în gură, nu vei mai avea nevoie de nicotină.
Fumătorii nu pot găsi un motiv raţional ca să fumeze, dar dacă altcineva fumează au impresia că nu e o prostie.
Fumătorii mint fără să clipească în privinţa obiceiului lor : îi mint nu numai pe ceilalţi, se mint şi pe ei înşişi. Trebuie să mintă. Spălarea creierului este esenţială ca să-şi menţină un dram de autorespect. Simt nevoia să-şi justifice obişnuinţa nu numai faţă de ei înşişi, ci şi faţă de nefumători. În consecinţă, fac mereu publicitate iluzoriilor avantaje ale fumatului.

Dacă se lasă cu Metoda voinţei, fumătorul continuă să se simtă lipsit de ceva şi se lamentează tot timpul. Asta îi convinge pe ceilalţi fumători cât de îndreptăţiţi sunt să fumeze.
Când reuşeşte să scape de obişnuinţă, fostul fumător e mulţumit că nu mai trebuie să-şi petreacă viaţa sufocându-se singur şi irosindu-şi banii. Dar n-are nevoie să se autojustifice, nu repetă cât este de minunat să nu fumezi. O va face doar când e întrebat, iar fumătorii nu pun o asemenea întrebare. N-au chef să li se răspundă. Nu uita, ceea ce-i face să fumeze în continuare e frica, aşa că preferă să-şi îngroape capul în nisip. Întreabă doar atunci când a venit momentul să se lase.
Ajută-i pe fumători. Risipeşte-le frica. Spune-le cât este de minunat să nu-ţi mai petreci viaţa sufocându-te singur, cât este de plăcut să te trezeşti dimineaţa simţindu-te sănătos şi în formă, în loc să hârâi din piept şi să tuşeşti, cât e de bine să fii eliberat de sclavie, să te poţi bucura din plin de viaţă, fără acele cumplite umbre negre dintr-un colţişor al minţii. Sau, şi mai bine, convinge-i să citească această carte.
Este esenţial să nu-i umileşti pe fumători insinuând că poluează atmosfera ori sunt cumva impuri. Se spune că foştii fumători sunt cei mai răi în această privinţă. Cred că există aici un sâmbure de adevăr şi bănuiesc că folosirea Metodei voinţei e de vină. Cum fostul fumător, deşi a scăpat de obişnuinţă, nu a înlăturat complet spălarea creierului, ceva din el încă mai crede că a făcut un sacrificiu. Se simte vulnerabil şi, ca formă de apărare, îl atacă pe fumător. Dar nu reuşeşte decât să-l enerveze, să-l facă să se simtă şi mai abject – şi să-i amplifice, în consecinţă, nevoia de ţigară.
Chiar dacă milioane de fumători se lasă în primul rând pentru că societatea şi-a schimbat atitudinea faţă de fumat, asta nu înseamnă că le este mai uşor. De fapt, le este mult mai greu. Majoritatea fumătorilor din zilele noastre îşi imaginează că se lasă mai ales din motive de sănătate. Dar nu e întru totul adevărat. Deşi pericolul uriaş pentru sănătate este, în mod evident, principalul motiv de a te lăsa de fumat, fumătorii au continuat ani şi ani să se ucidă cu zile. Dacă se lasă, e pentru că societatea începe să vadă ce înseamnă de fapt fumatul : o formă dezgustătoare de adicţie la drog. Plăcerea a fost întotdeauna o iluzie, noua atitudine risipeşte iluzia, astfel că fumătorul nu mai deţine nimic.
Abstinenţa impusă – de exemplu interdicţia absolută de a fuma în întregul sistem de transport subteran al Londrei – nu micşorează de fapt doza de drog, căci fumătorul va fuma mai multe ţigări când, în cele din urmă, i se va permite. Interdicţia nu face decât să inducă în mintea fumătorului convingerea că ţigările sunt foarte preţioase, iar el depinde de ele în cel mai înalt grad.
Cred că aspectul cel mai perfid al abstinenţei impuse se manifestă în cazul femeilor însărcinate. Acceptăm ca adolescentele să fie bombardate cu o publicitate masivă, care le face dependente de la bun început. Apoi, în perioada cea mai stresantă, pesemne, din viaţa lor, când se autoamăgesc că au nevoie mai mult ca oricând de ţigară, reprezentanţii profesiei medicale le şantajează să renunţe la fumat ca să nu-i facă rău copilului. Multe tinere nu reuşesc şi sunt condamnate, fără nici o vină, să sufere de un complex de culpabilitate tot restul vieţii. Multe reuşesc însă şi sunt mulţumite, spunându-şi : « Ce bine, o fac pentru copil şi peste nouă luni o să fiu oricum vindecată. » După care urmează spaima şi durerea travaliului, apoi momentul de fericire maximă. Durerea şi spaima au dispărut, bebeluşul a sosit – iar vechiul mecanism reintră în funcţiune. Spălarea creierului încă mai există, măcar parţial, şi practic mai înainte să se taie cordonul ombilical, femeia are în gură o ţigară. N-are intenţia să devină iar dependentă. Nicotina a ajuns din nou în corp. Vechea dorinţă se va redeştepta şi, dacă nu devine dependenţă imediat, o dată cu depresia postnatală va « recupera ».
În mod paradoxal, deşi dependenţii de heroină sunt potrivit legii infractori, atitudinea societăţii e cea corectă : « Ce putem face pentru a-i ajuta pe aceşti nefericiţi ? » Să adoptăm aceeaşi atitudine faţă de bietul fumător. El nu fumează pentru că vrea, ci pentru că-şi imaginează că are nevoie şi, spre deosebire de dependentul de heroină, are de îndurat ani şi ani de tortură mentală şi fizică. Spunem că este de preferat o moarte rapidă uneia lente, aşa că nu-l invidia pe bietul fumător. Fie-ţi milă de el, pentru că are nevoie.

In sfarsit nefumator - Sfaturi pentru nefumãtori

In sfarsit nefumator - 12 ani de feedback

In sfarsit nefumator - 12 ani de feedback

In sfarsit nefumator - 12 ani de feedback

CAPITOLUL 42

12 ANI DE FEEDBACK

Am astăzi 12 ani de feedback de la prima ediţie a acestei cărţi, un feedback obţinut atât de la cei pe care i-am consiliat, cât şi de la cititori. La început am avut de luptat. Aşa-zişii specialişti au strâmbat din nas auzind de metoda mea. Azi vin la şedinţele mele de consiliere fumători din toată lumea şi, în rândul participanţilr, profesia medicală este reprezentată în mai mare măsură decât orice altă profesie. Cartea este deja considerată în Marea Britanie cel mai eficient sprijin pentru a te lăsa de fumat, iar reputaţia ei se extinde rapid în toată lumea.
Nu sunt un filantrop. Lupta mea – pe care, accentuez asta, nu o duc împotriva fumătorilor, ci împotriva capcanei nicotinei – are o motivaţie pur egoistă : îmi place. Ori de câte ori aud de un fumător scăpat din închisoare simt o mare bucurie, chiar dacă n-am nici o contribuţie. Vă închipuiţi ce bucurie imensă mi-au provocat miile de scrisori de recunoştinţă pe care le-am primit de-a lungul anilor.
Am fost încercat însă şi de frustrare. Frustrarea e determinată îndeosebi de două categorii principale de fumători. Sunt afectat, mai întâi, de acei fumători cărora le e uşor să se lase, dar, în ciuda avertismentului din capitolul precedent, devin din nou dependenţi şi descoperă că nu mai reuşesc a doua oară. Este valabil nu numai pentru cititorii cărţii, ci şi pentru cei pe care-i consiliez.

În urmă cu câţiva ani, m-a sunat un bărbat. Era disperat. Ca să spun tot adevărul, plângea. Mi-a spus: « Vă plătesc 1 000 de lire dacă mă puteţi ajuta să nu mai fumez o săptămână. Ştiu că dacă supravieţuiesc o săptămână voi fi în stare să mă las. » I-am răspuns că am un tarif fix şi nu va fi nevoie de mai mult. A participat la o şedinţă de grup şi, spre marea lui surpriză, i-a fost uşor să se lase. Mi-a trimis o frumoasă scrisoare de mulţumire.
Practic, ultimul lucru pe care-l spun foştilor fumători când închei şedinţa: « Ţineţi minte, nu mai trebuie să fumaţi niciodată vreo ţigară. » Acel bărbat spusese : « Nu te teme, Allen. Dacă reuşesc să mă las, e sigur că n-am să mai fumez niciodată. »
Mi-am dat seama că avertismentul nu fusese înregistrat realmente. Am spus: « Ştiu că asta crezi acum, dar ce-ai să crezi peste şase luni ? »
Mi-a răspuns : « N-am să mai fumez niciodată, punct. »
Cam peste un an, m-a sunat iar : « Allen, am fumat o ţigară mică de foi la Crăciun şi acum sunt iar la 40 pe zi »
« Ţii minte când mi-ai telefonat prima oară ?, l-am întrebat. Urai într-atât fumatul, încât voiai să-mi dai 1 000 de lire dacă te făceam să te laşi o săptămână. »
« Ţin minte. Era o tâmpenie. »
« Ţii minte că mi-ai promis că n-o să mai fumezi niciodată ? »
« Da. Sunt un idiot. »
E ca şi cum ai găsi pe cineva stând până-n gât într-o mlaştină, gata să se ducă la fund. Îl tragi afară, el ţi-e recunoscător şi peste şase luni ajunge din nou în mlaştină.
În mod ironic, când bărbatul cu pricina a participat la altă şedinţă de consiliere, mi-a spus : « N-o să-ţi vină să crezi ! I-am oferit fiului meu 1 000 de lire dacă până la 21 de ani nu se apucă de fumat. Şi i-am dat banii. Are acum 22 de ani Şi pufăie ca o locomotivă. Cum poate fi aşa tâmpit? »
I-am zis : « Nu înţeleg de ce îl faci tâmpit. Cel puţin s-a ferit de capcană 22 de ani şi nu ştie în ce mizerie s-a băgat. Dumneata ai ştiut şi n-ai supravieţuit fără ţigară decât un an. »
Fumătorii cărora le e uşor să se lase şi apoi se reapucă reprezintă o problemă specială. Şi totuşi, când devii liber, TE ROG, TE IMPLOR, NU FACE ACEEAŞI GREŞEALĂ. Fumătorii cred că asemenea oameni se reapucă de fumat pentru că sunt încă dependenţi şi tânjesc după ţigară. În realitate, le este atât de uşor să se lase încât îşi pierd teama de fumat. Îşi spun : « O să fumez doar una. Chiar dacă devin din nou dependent, o să-mi fie uşor să mă las din nou. »
Mă tem că lucrurile nu stau aşa. E uşor să te laşi de fumat, dar este imposibil să controlezi dependenţa. Singurul gest esenţial pentru a deveni nefumător este să nu fumezi.
În cealaltă categorie de fumători care-mi produce frustrare intră cei prea înfricoşaţi ca să încerce să se lase şi cei care se lasă, dar trebuie să lupte din răsputeri. Principalele dificultăţi par a fi următoarele :
1. Frica de eşec. Nu e ruşinos să eşuezi, în schimb să nu încerci e pur şi simplu o prostie. Priveşte lucrurile astfel : n-ai de ce să te ascunzi. Singurul lucru rău care se poate întâmpla este să eşuezi, caz în care nu stai mai rău ca acum. Gândeşte-te însă ce minunat ar fi să reuşeşti ! Dacă nu încerci, îţi validezi eşecul.
2. Grija că intri în panică şi că vei fi nefericit. Nu te mai gândi la aşa ceva. Mai bine întreabă-te : ce lucru groaznic ţi s-ar putea întâmpla dacă n-ai mai fuma niciodată altă ţigară ? Absolut nici unul. Se vor întâmpla lucruri groaznice dacă o faci. Oricum, panica e provocată de ţigări şi dispare repede. Cel mai mare câştig este să scapi de teama aceea. Chiar îţi închipui că fumătorii admit să li se amputeze braţele şi picioarele doar pentru plăcerea pe care o au când fumează ? Dacă te simţi invadat de panică, respiraţia adâncă te va ajuta. Dacă eşti în compania altora, care te descurajează, pleacă de lângă ei. Refugiază-te în garaj, într-un birou gol, oriunde poţi.
Dacă îţi vine să plângi, nu trebuie să-ţi fie ruşine. Plânsul e felul naturii de a elibera tensiunea. Oricine se simte mai bine după un plâns serios. Suntem făcuţi să ne arătăm emoţiile, nu să le îngropăm în noi. Ţipă, strigă, tăvăleşte-te pe jos. Dă cu pumnii în ceva. Consideră-ţi lupta un meci de box în care nu poţi pierde.
Nimeni nu poate opri timpul. Cu fiece clipă, micul monstru dinăuntrul tău se stinge. Bucură-te de victoria inevitabilă.
3. A nu urma instrucţiunile. Pare de necrezut, dar unii fumători îmi spun : « Metoda dumitale n-a mers în cazul meu », după care îmi povestesc cum au ignorat nu numai o instrucţiune, ci pe aproape toate. (Pentru ca totul să fie clar, voi face lista lor la sfârşitul capitolului.)
4. A înţelege greşit instrucţiunile. Problemele principale par să fie următoarele :
a) « Nu pot să nu mă mai gândesc la fumat .» Fireşte că nu poţi, iar dacă încerci vei declanşa o fobie şi vei fi nefericit. E ca atunci când te străduieşti să adormi noaptea : cu cât te străduieşti mai tare, cu atât ţi-e mai greu . Eu mă gândesc la fumat cam 90% din timp. Ce anume gândeşti e important. Dacă te gândeşti : « Ce poftă am de o ţigară » sau « Când o să scap ? », vei fi nefericit. Dacă te gândeşti : « Bravo mie ! Am devenit liber ! », ai să fii fericit.
b) « Când moare micul monstru ? »Nicotina îţi părăseşte corpul foarte repede. Însă este imposibil de prezis când va dispărea uşoara senzaţie fizică a lipsei de nicotină. Acea senzaţie de gol şi de nesiguranţă este identică practic cu cea de foame, depresie sau stres. De aceea fumătorii care se lasă cu Metoda voinţei nu sunt niciodată absolut siguri că au scăpat. Chiar şi când corpul a încetat să sufere de lipsa nicotinei, dacă le este foame sau sunt stresaţi, creierul lor continuă să spună : « Asta înseamnă că vrei o ţigară. » Secretul este că n-ai nevoie să aştepţi dispariţia dorinţei de nicotină, dorinţa este atât de slabă, încât aproape n-o percepi. O percepi doar prin senzaţia că vrei o ţigară. După ce pleci de la dentist şi ştii că a fost ultima şedinţă, aştepţi ca maxilarul să nu te mai doară ? Fireşte că nu. Îţi vezi de treabă. Chiar dacă maxilarul te mai doare, te simţi uşurat.
c) Aşteptarea momentului revelaţiei. Dacă-l aştepţi, declanşezi altă fobie. Odată m-am lăsat de fumat trei săptămâni cu Metoda voinţei. M-am întâlnit cu un vechi prieten din vremea şcolii, fost fumător. « Ei, cum îţi merge ? », m-a întrebat.
« Am supravieţuit trei săptămâni”, i-am răspuns.
« Ce vrei să spui ? »
« Am reuşit să nu fumez trei săptămâni. »
« Şi ce ai de gând ?, mi-a zis el. Să supravieţuieşti tot restul vieţii ? Ce mai aştepţi ? Ai reuşit. Eşti nefumător. »
Mi-am zis : « Are perfectă dreptate. Ce mai aştept? » Din păcate, pentru că pe atunci nu înţelesesem complet natura capcanei, m-am reapucat curând, însă n-am uitat argumentul. Devii nefumător când stingi ultima ţigară. Important este să fii un nefumător fericit de la bun început.
d) « Încă tânjesc după ţigară. » În cazul acesta eşti ilogic. Cum se poate să declari : « Vreau să fiu nefumător. » şi după aceea să spui : « Vreau o ţigară. »? Te contrazici singur. Dacă spui : « Vreau o ţigară », spui de fapt « Vreau să fiu fumător ». Nefumătorii nu vor ţigări. Ştii deja ce vrei să devii, aşa că nu te mai pedepsi.
e) « Viaţa mea s-a terminat. » De ce? Tot ce ai de făcut e să nu te mai sufoci singur. Nu să nu mai trăieşti. Ascultă, totul e foarte simplu. În următoarele câteva zile, în viaţa ta va exista o traumă uşoară. Corpul tău va suferi o agravare aproape imperceptibilă a senzaţiei lipsei de nicotină. Acum, ţine minte : nu stai mai rău ca în alte dăţi. Ai suferit de asta toată viaţa ta de fumător ori de câte ori dormeai, mergeai la biserică, la supermarket sau la bibliotecă. Nu părea să te deranjeze când erai fumător, iar dacă nu încetezi acum vei suferi de treaba asta tot restul vieţii. Plăcerea unei mese, a unei băuturi, a unei întâlniri cu prietenii nu stă în ţigară, din contră, ţigara o distruge. Chiar şi în timp ce corpul tău tânjeşte încă după nicotină, mesele şi ocaziile sociale sunt minunate. Viaţa este minunată. Du-te la petreceri, chiar dacă sunt 20 de fumători acolo. Aminteşte-ţi că nu tu eşti cel privat de ceva, ei sunt. Oricare dintre ei ar vrea cu disperare să fie în locul tău. Bucură-te că eşti în centrul atenţiei. Lăsatul de fumat e un subiect superb de conversaţie, mai ales când fumătorii văd că eşti vesel şi fericit. Îşi vor spune că eşti un personaj incredibil. Esenţialul este să te bucuri de viată imediat. Nu trebuie să-i invidiezi. Ei te vor invidia pe tine.
f) « Sunt nefericit şi nervos. » Eşti aşa pentru că nu mi-ai urmat instrucţiunile. Descoperă care dintre ele. Unii oameni înţeleg şi sunt convinşi de tot ce le spun – şi totuşi pornesc cu un sentiment de sfârşit de lume şi de melancolie, ca şi cum s-ar întâmpla ceva groaznic. Faci nu numai ce doreşti tu, ci şi ce doreşte să facă orice fumător de pe planetă. Cu orice metodă s-ar lăsa de fumat, fostul fumător încearcă să obţină o anume stare de spirit, astfel încât, ori de câte ori se gândeşte la fumat, să-şi spună : « Bravo mie ! Sunt liber ! » Dacă acesta e ţelul tău, ce mai aştepţi ? Porneşte cu această stare de spirit şi n-o mai pierde niciodată. Restul cărţii te va face să înţelegi de ce nu există altă posibilitate.

LISTA INSTRUCŢIUNILOR
Dacă le urmezi, nu poţi eşua.
Promite-ţi solemn că niciodată, orice s-ar întâmpla, nu vei fuma, mesteca sau suge nimic care conţine nicotină – şi ţine-te de cuvânt.
Să-ţi fie limpede : nu renunţi la absolut nimic. Nu vreau să spun doar că-ţi va fi mai bine, fiind nefumător (ai ştiut asta întotdeauna), nici nu vreau să spun că, deşi nu există vreun motiv raţional să fumezi, obţii pesemne o plăcere sau un sprijin de la ţigară, căci altfel n-ai mai fuma. Ce vreau să spun este că fumatul nu reprezintă o plăcere sau un sprijin veritabil. Este doar o iluzie, ca şi lovitul capului de perete ca să simţi o plăcere când n-o mai faci.
Nu există ceea ce se cheamă fumător învederat. Eşti doar una dintre persoanele nenumărate care au căzut în această capcană subtilă. La fel ca nenumăraţi foşti fumători care credeau cândva că nu se pot elibera, te-ai eliberat.
Dacă vreodată în viaţă vei cântări argumentele pro şi contra fumat, concluzia va fi întotdeauna, fără umbră de îndoială « Lasă-te. Eşti un prost. » Nimic n-o va schimba. Întotdeauna a fost aşa şi va rămâne aşa întotdeauna. De vreme ce ai luat decizia corectă, nu te tortura vreodată punând-o la îndoială.
Nu încerca să nu te gândeşti la fumat sau nu te speria dacă te gândeşti la asta în permanenţă. Însă ori de câte ori te gândeşti la fumat – azi, mâine, tot restul vieţii – spune-ţi : « Bravo mie ! Sunt nefumător ! »
Nu folosi nici o formă de substituit, nu purta asupra ta ţigări, nu evita fumătorii, nu îţi schimba stilul de viaţă în nici un fel doar pentru că te-ai lăsat de fumat. Dacă urmezi instrucţiunile de mai sus, vei trăi curând momentul revelaţiei. Dar :
Nu aştepta sosirea acestui moment. Vezi-ţi de viaţa ta obişnuită. Bucură-te de clipele bune, descurcă-te cu cele rele. Vei descoperi că momentul revelaţiei soseşte atunci imediat.

In sfarsit nefumator - Ajutã fumãtorii

http://blogantifumat.blogspot.ro/2014/05/in-sfarsit-nefumator-un-ultim.html

In sfarsit nefumator - Un ultim avertisment

In sfarsit nefumator - Un ultim avertisment

In sfarsit nefumator - Un ultim avertisment

CAPITOLUL 41

UN ULTIM AVERTISMENT

Dacă ar putea reveni în vremurile dinaintea clipei când a devenit dependent de ţigară şi ar şti ceea ce ştie acum, nici un fumător n-ar decide să se apuce de fumat. Mulţi dintre fumătorii care mă consultă sunt convinşi că, dacă aş reuşi să-i ajut să se lase, nici prin gând nu le-ar trece să se reapuce de fumat. Şi totuşi, mii de fumători uită de acest obicei timp de mulţi ani şi sunt absolut fericiţi – doar pentru a cădea iarăşi în capcană.
Am încredere că această carte te va ajuta să descoperi că e relativ uşor să te laşi de fumat. Însă te avertizez : fumătorilor cărora le este uşor să se lase le este uşor şi să se apuce din nou.
NU CĂDEA ÎN ACEASTĂ CAPCANĂ.

Oricâtă vreme a trecut de când te-ai lăsat şi oricât de sigur ai fi că nu vei redeveni dependent, adoptă principiul de-a nu mai fuma sub nici un motiv. Opune-te milioanelor de lire sterline cheltuite de companiile de tutun pentru publicitate şi adu-ţi aminte că promovează drogul şi ucigaşul numărul unu. Nu eşti ispitit de heroină, or, ţigările ucid mai mulţi oameni – cu sute de mii mai mulţi – decât heroina.
Nu uita, prima ţigară nu va avea efect asupra ta. Nu va trebui să-ţi alini chinurile abstinenţei şi va avea un gust groaznic. Însă îţi va introduce nicotină în corp, iar o voce mititică din creier îţi va spune : « Vrei încă una. » După care va trebui să alegi între a te simţi o vreme nefericit şi a relua de la capăt ciclul mizerabil.

In sfarsit nefumator - 12 ani de feedback

In sfarsit nefumator - Ultima tigarã

In sfarsit nefumator - Ultima tigara

In sfarsit nefumator - Ultima tigarã

CAPITOLUL 40

ULTIMA ŢIGARĂ

Ai hotărât când – şi acum eşti pregătit să fumezi ultima ţigară. Dar înainte verifică cele două puncte esenţiale:
Eşti sigur de succes ?
Simţi că a venit sfârşitul lumii şi eşti cuprins de melancolie sau simţi acea exaltare dinaintea realizării unui lucru minunat ?
Dacă ai îndoieli, reciteşte mai întâi cartea. Dacă tot mai ai îndoieli, fă rost de un exemplar din The Only Way to Stop Smoking Permanently (Singura cale de a te lăsa de fumat pentru totdeauna), publicată de Penguin, sau contactează cea mai apropiată clinică EASYWAY (v. Lista la sfârşitul cărţii).
Reaminteşte-ţi că nu tu ai hotărât să cazi în capcana fumatului. Însă capcana e astfel concepută încât să te înrobească pe viaţă. Ca să scapi, trebuie să iei o decizie pozitivă : ai să fumezi ultima ta ţigară.
Reaminteşte-ţi, ai citit până aici cartea doar pentru că vrei din toată inima să scapi. Aşa că ia acea decizie pozitivă acum. Promite-ţi solemn ţie însuţi că, din clipa când vei stinge acea ultimă ţigară, fie că îţi va fi uşor sau greu, n-ai să mai fumezi niciodată alta.
Poate că te îngrijorează faptul că ai mai făcut această promisiune şi altă dată sau că va trebui să treci prin suferinţe groaznice. Nu te teme, cel mai rău lucru care ţi se poate întâmpla este să eşuezi, aşa că n-ai absolut nimic de pierdut şi enorm de câştigat.

Dar nici să nu te gândeşti măcar la eşec ! Adevărul cel minunat este că a te lăsa de ţigară nu e doar ridicol de uşor, ci şi plăcut. De astă dată vei folosi METODA UŞOARĂ ! Tot ce ai de făcut este să urmezi cele cinci instrucţiuni de mai jos :
Formulează promisiunea solemnă acum – şi fii sincer cu tine însuţi.
2. Fumează cu maximă atenţie ultima ţigară, inhalează adânc mizeria, în plămâni şi întreabă-te în ce constă plăcerea.
3. Când o stingi, n-o face cu sentimentul : nu mai trebuie să fumez niciodată altă ţigară – sau : n-am voie să mai fumez alta – ci spunându-ţi : Doamne ! M-am eliberat ! Nu mai sunt sclavul nicotinei ! Nu mai trebuie să-mi bag vreodată în gură porcăriile astea !
4. Fii conştient că, vreme de câteva zile, în viscerele tale va exista un mic sabotor. S-ar putea să cunoşti doar senzaţia de « vreau o ţigară ». M-am referit de multe ori la « micul monstru » cu sensul de uşoară dorinţă fizică de nicotină. Riguros vorbind, nu este aşa – şi e important să ştii de ce. Pentru că e nevoie cam de trei săptămâni ca micul monstru să moară, foştii fumători îşi închipuie că micul monstru va avea poftă de ţigări şi după ce ultima a fost stinsă, şi ca urmare vor trebui să facă apel la voinţă pentru a rezista tentaţiei în decursul celor trei săptămâni. Nu e adevărat. Corpul nu doreşte nicotină. Numai creierul o doreşte. Dacă ai senzaţia aceea de « vreau o ţigară » în următoarele câteva zile, creierul tău pur şi simplu va avea de ales. O variantă este să interpreteze senzaţia drept ceea ce este – senzaţia de gol şi de nesiguranţă, declanşată de prima ţigară şi perpetuată de toate celelalte – şi să te facă să-ţi spui : « Bravo mie, sunt nefumător ! »
Cealaltă variantă este să te îmbie să tânjeşti după o ţigară şi să înduri asta tot restul vieţii. Stai un pic şi gândeşte-te. N-ar fi o prostie monumentală ? Să-ţi spui : « Nu mai vreau să fumez niciodată » şi să-ţi petreci restul vieţii gândind : « Mi-ar plăcea o ţigară... » Este exact ce fac fumătorii care folosesc Metoda voinţei. Nu-i de mirare că se simt nefericiţi. Îşi petrec viaţa tânjind cu disperare la ceva ce au vrut cu disperare să nu mai aibă. Nu-i de mirare că atât de puţini reuşesc şi că acei puţini nu se simt niciodată complet eliberaţi.
5. E greu să te laşi de fumat doar dacă te îndoieşti şi tărăgănezi. Aşa că nu-ţi pune niciodată la îndoială decizia : ştii că e decizia corectă. Dacă începi să te îndoieşti de ea, eşti înfrânt de la început. Vei fi nefericit când ai să tânjeşti după o ţigară, dar n-ai s-o poţi avea. Vei fi încă şi mai nefericit dacă o vei avea. De fapt ce încerci să obţii când te laşi de ţigară ? Să nu mai fumezi niciodată ? Nu ! Mulţi foşti fumători asta fac, dar îşi petrec restul vieţii simţindu-se privaţi de ceva. Care este adevărata deosebire între fumători şi nefumători ? Nefumătorii nu au nevoia sau dorinţa să fumeze, nu tânjesc după ţigări şi nu fac apel la voinţă ca să nu fumeze. Iată ce încerci să obţii – şi eşti întru totul capabil s-o faci. Nu trebuie să aştepţi să-ţi treacă pofta de ţigară ori să devii nefumător. Asta se întâmplă chiar în momentul când atingi acea ultimă ţigară, căci ai tăiat aprovizionarea cu nicotină : AI DEVENIT DEJA UN FERICIT NEFUMĂTOR !
Şi vei rămâne un fericit nefumător dacă :
Nu-ţi pui niciodată la îndoială decizia.
Nu aştepţi să devii nefumător. Dacă faci asta, vei aştepta doar să nu se întâmple nimic, ceea ce va duce la un soi de fobie.
Nu încerci să nu te gândeşti la fumat şi nu aştepţi să vină « momentul revelaţiei ». În ambele cazuri vei declanşa un soi de fobie.
Nu foloseşti substitute pentru fumat.
Îi vezi pe ceilalţi fumători aşa cum sunt în realitate şi ţi-e milă de ei în loc să-i invidiezi.
Fie că ai zile bune sau zile rele, nu-ţi schimbi viaţa doar pentru că te-ai lăsat de fumat. Altminteri vei face un sacrificiu veritabil – şi nu e cazul. N-ai renunţat la viaţă. N-ai renunţat la nimic. Dimpotrivă, te-ai vindecat de o boală cumplită şi ai scăpat dintr-o închisoare perfidă. Pe măsură ce trece timpul şi sănătatea ta – fizică şi mentală – devine mai bună, momentele de bună-dispoziţie vor fi mai intense, iar cele de proastă-dispoziţie mai atenuate decât în vremea când erai fumător.
Ori de câte ori te gândeşti la ţigară – imediat după ce te-ai lăsat sau de-a lungul întregii vieţi – îţi spui : BRAVO MIE ! SUNT NEFUMĂTOR !

In sfarsit nefumator - Un ultim avertisment

In sfarsit nefumator - Momentul revelatiei

In sfarsit nefumator - Momentul revelatiei

In sfarsit nefumator - Momentul revelatiei

CAPITOLUL 39

MOMENTUL REVELAŢIEI

Momentul revelaţiei vine de obicei cam la trei săptămâni după ce te-ai lăsat de fumat. Cerul pare să devină mai luminos şi, când s-a terminat definitiv cu spălarea creierului, în loc să-ţi spui că n-ai nevoie să fumezi, îţi dai seama dintr-o dată că ultima verigă a plesnit şi că te poţi bucura de tot restul vieţii fără să mai ai nevoie vreodată de ţigară. De obicei, în acest punct începi să-i priveşti pe ceilalţi fumători ca pe nişte indivizi demni de milă.
Fumătorii care au folosit Metoda voinţei nu trăiesc în general acest moment pentru că, deşi se bucură că au devenit nefumători, îşi continuă viaţa crezând că fac un sacrificiu.
Cu cât ai fumat mai mult, cu atât e mai minunat acest moment – şi durează o viaţă întreagă.
Cred că am avut foarte mult noroc în viaţa aceasta, şi unele momente au fost minunate, dar cel mai minunat a fost momentul revelaţiei. În cazul tuturor celorlalte, deşi îmi aduc aminte că erau fericite, nu pot retrăi deplin senzaţia. Însă bucuria de a nu mai trebui să fumez nu mă părăseşte niciodată. Dacă sunt vreodată cu moralul la pământ şi am nevoie de un stimulent, pur şi simplu mă gândesc ce bine e să nu mai fiu dependent de ţigara aceea nenorocită. Jumătate din cei care mă contactează după ce s-au lăsat de fumat spun exact acelaşi lucru. Doamne ! Ce bucurie te aşteaptă !

În plus, după un feedback de 12 ani, atât în urma cărţii cât şi a şedinţelor mele de consiliere, m-am convins că în majoritatea cazurilor momentul revelaţiei vine nu după trei săptămâni, cum spuneam mai sus, ci după câteva zile.
În cazul meu a avut loc înainte să sting ultima ţigară. Iar în primele mele şedinţe de consiliere, din perioada « între patru ochi », încă mai înainte să se termine şedinţa, fumătorul îmi spunea adesea ceva de genul : « Nu mai trebuie să adaug nimic, Allen. Totul mi-e atât de limpede, încât ştiu că n-o să mai fumez niciodată. » În cazul şedinţelor de grup, am învăţat să discern momentul revelaţiei fără ca vreun fumător să-mi spună ceva. Şi, judecând după scrisorile pe care le primesc, acelaşi lucru se întâmplă frecvent la citirea cărţii.
În principiu, dacă urmezi toate instrucţiunile şi înţelegi până la capăt psihologia, ar trebui să ţi se întâmple şi ţie imediat.
Astăzi, le spun fumătorilor în şedinţele de consiliere că e nevoie de cam cinci zile ca să treacă senzaţia fizică de abstinenţă şi de trei săptămâni ca să te eliberezi complet. Într-un fel îmi displace să dau asemenea indicaţii. Pot apărea două probleme. Prima este că induc în mintea oamenilor sugestia că vor avea de suferit o perioadă de cinci zile/trei săptămâni. A doua este că fostul fumător ar putea să-şi spună: « Dacă pot supravieţui cinci zile sau trei săptămâni, după aceea sper că mă voi simţi formidabil! » Numai că s-ar putea să aibă cinci zile sau trei săptămâni plăcute, urmate de una dintre acele zile dezastruoase care-i fac praf atât pe nefumători, cât şi pe fumători şi care n-au nici o legătură cu fumatul, ci cu alţi factori din viaţa noastră. Iată-l pe fostul nostru fumător aşteptând momentul revelaţiei şi trăind, în schimb, un moment de depresie...S-ar putea să-şi piardă încrederea.
Pe de altă parte, dacă nu dau nici o indicaţie, fostul fumător ar putea să-şi petreacă restul vieţii neaşteptând să i se întâmple nimic, deşi nu mai fumează. Bănuiesc că acesta e cazul majorităţii fumătorilor care se lasă cu Metoda voinţei.
Lumea mă întreabă adesea ce semnificaţie au cele cinci zile şi cele trei săptămâni. Sunt pur şi simplu nişte intervale inventate de mine ? Nu. Evident, nu sunt definite riguros, însă reflectă informaţiile pe care le-am adunat de-a lungul anilor. Cam la cinci zile după ce s-a lăsat, fostul fumător nu mai are, drept principală preocupare mentală, fumatul. Majoritatea foştilor fumători trăiesc atunci momentul revelaţiei. Ce se întâmplă de obicei ? Te afli într-una din acele situaţii stresante (sau ocazii de socializare) în care altădată nu te puteai descurca (sau bucura) fără o ţigară. Şi dintr-o dată realizezi nu numai că te descurci sau te bucuri, dar că gândul de-a aprinde o ţigară nici măcar nu ţi-a trecut prin cap. Din acest punct încolo, nu mai există obstacole. Ştii că eşti liber.
Am observat în timpul tentativelor mele precedente de a folosi Metoda voinţei – şi datorită feedbackului din partea altor fumători – că eventualul eşec se produce cam la trei săptămâni după ce te-ai lăsat de fumat. Ce se întâmplă ? Cred că, în general, după trei săptămâni simţi că ai pierdut dorinţa de ţigară. Trebuie să ţi-o demonstrezi, aşa că aprinzi una. Are un gust straniu. Ţi-ai dovedit că ai scăpat. Dar în acelaşi timp ai introdus o nouă doză de nicotină în corp, iar de trei săptămâni corpul tău era înfometat de nicotină. De îndată ce stingi ţigara, nicotina începe să-ţi părăsească organismul. Şi o voce mititică îţi spune : « N-ai scăpat. Mai vrei una. » Nu aprinzi imediat altă ţigară fiindcă nu vrei să devii din nou dependent. Laşi să treacă destul timp ca să nu fii în pericol. Când eşti din nou tentat, poţi să-ţi spui : « N-am redevenit dependent, deci nu fac nimic rău dacă mai fumez o ţigară. » Ai luat-o deja în jos, pe panta alunecoasă.
Secretul este să nu aştepţi momentul revelaţiei, ci să-ţi dai seama că, o dată ce ai stins ultima ţigară, gata, s-a terminat. Ai făcut deja ce trebuia. Ai tăiat aprovizionarea cu nicotină. Nici o forţă din lumea asta nu te poate împiedica să fii liber dacă tu însuţi nu te întristezi sau nu aştepţi revelaţia. Du-te şi bucură-te de viaţă. Procedează cum trebuie de la început. În felul acesta, vei trăi momentul curând.

In sfarsit nefumator - Ultima tigarã

http://blogantifumat.blogspot.ro/2014/05/in-sfarsit-nefumator-trebuie-sa-ma.html

In sfarsit nefumator - Trebuie sã mã feresc de situatii tentante

miercuri, 7 mai 2014

In sfarsit nefumator - Trebuie sa ma feresc de situatii tentante

In sfarsit nefumator - Trebuie sã mã feresc de situatii tentante

CAPITOLUL 38

TREBUIE SĂ MĂ FERESC DE SITUAŢII TENTANTE ?

Până acum am fost ferm în privinţa sfaturilor pe care ţi le-am dat şi te rog să consideri aceste sfaturi drept instrucţiuni, nu nişte simple sugestii. Am fost ferm pentru că, în primul rând, există motive serioase, practice să-ţi dau asemenea sfaturi şi, în al doilea rând, aceste motive se bazează pe mii de studii de caz.
În ce priveşte tentaţiile din perioada de abstinenţă, regret, dar nu mai pot fi aşa ferm. Fiecare fumător va trebui să decidă singur. Pot totuşi să dau nişte sugesţii care-ţi vor fi, sper, de folos.
Repet, frica e cea care ne face să fumăm o viaţă întreagă, iar frica aceasta are două faze distincte.
Cum voi supravieţui fără ţigară?

E vorba de senzaţia de panică de care sunt încercaţi fumătorii când, seara târziu, văd că vor rămâne fără ţigări. Frica nu e produsă de chinurile abstinenţei, e frica psihologică a adicţiei – ideea că nu poţi supravieţui fără ţigări, ori, în acest moment, dorinţa de a fuma îşi atinge nivelul minim.
E frica de necunoscut, genul de frică pe care-l ai când înveţi să sari în apă. Trambulina e la un metru deasupra apei, dar pare să fie la şase metri. Apa are o adâncime de şase metri, dar pare să fie adâncă de un metru. Eşti convins că o să-ţi faci capul ţăndări. A-ţi lua avânt este partea cea mai grea. Dacă ai curajul să-ţi iei avânt, restul e uşor.
Iată de ce mulţi fumători, altminteri cu o voinţă puternică, fie n-au încercat niciodată să se lase de fumat, fie n-au supravieţuit decât câteva ceasuri fără ţigară. Adevărul este că există oameni care fumează cam 20 de ţigări pe zi şi care, când se hotărăsc să se lase, fumează ultima ţigară mai repede decât dacă nu s-ar lăsa. Decizia luată îi umple de panică, iar panica e stresantă. E una dintre situaţiile în care creierul ordonă : « Aprinde o ţigară », dar nu poţi îndeplini ordinul. Simţi privaţiunea – alt stres. Ordinul se repetă : se produce un scurtcircuit şi aprinzi ţigara.
Linişteşte-te. Panica e doar psihologică. E teama că eşti dependent. Dar adevărul cel minunat este că nu eşti, chiar dacă ai încă adicţie la nicotină. Nu te lăsa cuprins de panică. Ai încredere şi ia-ţi avânt.
2. A doua fază a fricii este mai de durată. E vorba de teama că anumite situaţii, în viitor, nu vor mai fi plăcute fără ţigară sau că nu vei putea face faţă unei traume fără să fumezi. Linişteşte-te. Dacă eşti în stare să-ţi iei avânt, vei descoperi că se va întâmpla contrariul.
Chiar şi evitarea tentaţiei are două variante de bază.
1. « O să port ţigările la mine, deşi n-am să fumez. Voi fi mai liniştit ştiind că le am la dispoziţie. »
Am constatat că rata de eşec a oamenilor care procedează aşa este mai mare decât a celorlalţi. Cred că motivul principal e următorul : dacă treci printr-un moment greu în perioada de abstinenţă, vei aprinde imediat o ţigară aflată la îndemână. Dacă însă te înjoseşti ieşind să-ţi cumperi un pachet, foarte probabil vei depăşi momentul tentaţiei şi, oricum, dorinţa se va stinge înainte să ajungi la magazin.
Totuşi, cred că motivul fundamental pentru rata mai mare de eşec în asemenea cazuri este acela că fumătorul nu e, de la bun început, complet convins să se lase. Reaminteşte-ţi cele două condiţii esenţiale pentru a reuşi :
Certitudinea.
« Ce lucru minunat – să nu mai trebuiască să fumez ! »
Indiferent care e cazul tău, de ce, Dumnezeule mare, să ai nevoie de ţigări ? Dacă simţi încă nevoia să ai ţigări asupra ta, te sfătuiesc să reciteşti mai întâi cartea. Înseamnă că declinul nu s-a produs.
2. « Să mă feresc de situaţii stresante şi de socializare în perioada de abstinenţă ? »
Sfatul meu este da, încearcă să eviţi situaţiile stresante. N-are rost să te supui unor tensiuni nemeritate.
În ce priveşte socializarea, dimpotrivă : nu o evita, ieşi din casă şi distrează-te ! N-ai nevoie de ţigări chiar dacă încă ai adicţie la nicotină. Mergi la petreceri şi bucură-te că nu mai trebuie să fumezi. Va fi dovada adevărului minunat că viaţa e mult mai frumoasă fără ţigară – şi gândeşte-te cât de frumoasă va fi când micul monstru îţi va părăsi organismul, împreună cu toată otrava.

In sfarsit nefumator - Momentul revelatiei

In sfarsit nefumator - Înlocuitorii

In sfarsit nefumator - Inlocuitorii

In sfarsit nefumator - Înlocuitorii

CAPITOLUL 37

ÎNLOCUITORII

Guma de mestecat, dulciurile, bomboanele mentolate, ţigările medicinale şi pastilele intră, toate, în categoria înlocuitorilor. Nu folosi nici unul. Îţi va fi mai greu, nu mai uşor. Dacă ai dorinţa să fumezi şi recurgi la un înlocuitor, dorinţa se prelungeşte şi se intensifică. Ceea ce-ţi spui de fapt este : « Simt nevoia să fumez ori să umplu golul. » E ca şi cum ai ceda în faţa unui şantajist sau a unui copil cuprins de o criză de nervi. Nu vei pune capăt dorinţei şi vei prelungi tortura. În orice caz, înlocuitorii nu te vor calma. Tu ai foame de nicotină, nu de mâncare. Nu vei reuşi decât să te gândeşti în continuare la fumat. Ia aminte :
Nu există înlocuitor de nicotină.
N-ai nevoie de nicotină. Nu e mâncare, e otravă. Când apare chinul, reaminteşte-ţi că fumătorii suferă de abstinenţă, nu nefumătorii. Priveşte chinul acesta ca pe un efect nociv al drogului. Vezi în el moartea monstrului.

Reaminteşte-ţi : ţigările produc, nu umplu golul. Cu cât îţi înveţi mai repede creierul că n-ai nevoie să fumezi ori să faci ceva în loc, cu atât te eliberezi mai repede.
Fereşte-te în mod special de orice produs care conţine nicotină, fie el gumă, plasture, spray nazal sau ultima găselniţă, un inhalator semănând cu o ţigară de plastic. Într-adevăr, un mic procentaj de fumători care folosesc înlocuitori de nicotină reuşesc să se lase de fumat şi pun acest succes pe seama înlocuitorilor. Numai că se lasă în ciuda, nu datorită lor. Din păcate, mulţi doctori încă recomandă terapia de substituţie nicotinică (TSN).
Şi nu e de mirare, pentru că, dacă nu înţelegi până la capăt capcana nicotinei, TSN pare foarte logică. Se bazează pe credinţa că ai de învins doi duşmani puternici atunci când încerci să te laşi de fumat :
obişnuinţa – de care trebuie să te descotoreşti ;
cumplitul chin fizic al lipsei de nicotină – căruia trebuie să-i supravieţuieşti.
Dacă trebuie să învingi doi duşmani puternici, e raţional să te lupţi cu ei nu deodată, ci pe rând. Deci teoria TSN spune că întâi nu mai fumezi, dar faci substituţie de nicotină. Apoi, când obiceiul de a fuma a dispărut, reduci treptat cantitatea de nicotină.
Pare logic, dar se bazează pe fapte greşite. Fumatul nu e un obicei, ci adicţie la nicotină, iar chinul fizic al abstinenţei e practic nul. Când te laşi de fumat, încerci să ucizi cât mai iute posibil şi micul monstru din corp, şi marele monstru din cap. TSN nu face decât să prelungească viaţa micului monstru, care va prelungi la rândul său viaţa marelui monstru.
Adu-ţi aminte : cu METODA UŞOARĂ îţi este uşor să te laşi de fumat imediat. Poţi ucide marele monstru (spălarea creierului) înainte să stingi ultima ţigară. Micul monstru va muri curând şi el, şi chiar în timpul agoniei nu va reprezenta o problemă mai mare decât era atunci când încă fumai.
Gândeşte-te cum e posibil să vindeci un dependent de drog recomandându-i acelaşi drog ? Un doctor britanic eminent şi foarte stimat a declarat la televiziunea naţională că unii fumători sunt într-atât de dependenţi de nicotină încât, dacă s-ar lăsa de fumat, ar trebui să facă toată viaţa substituţie nicotinică ! Cum se poate ca un medic să fie atât de confuz încât să creadă că corpul uman nu este dependent doar de hrană, apă şi oxigen, ci şi de o otravă puternică ?
La clinicile Allen Carr vin adesea fumători care s-au lăsat de fumat, dar sunt dependenţi de guma de mestecat cu nicotină. Alţii au adicţie la gumă şi în acelaşi timp fumează. Nu te lăsa amăgit de faptul că guma are un gust oribil – prima ţigară era la fel.
Toţi înlocuitorii au exact acelaşi efect ca guma de mestecat cu nicotină. Mă refer la povestea aceea cu « nu pot fuma o ţigară, aşa că o să mestec gumă obişnuită sau dulciuri sau bomboane de mentă ca să se umple golul. » Deşi senzaţia de gol pe care o ai când doreşti o ţigară nu se deosebeşte de foamea pentru mâncare, satisfacerea uneia n-o potoleşte pe cealaltă. Dacă există ceva capabil să te facă să vrei o ţigară, acest ceva e să te îndopi cu gumă de mestecat sau bomboane mentolate.
Dar cel mai nociv efect al înlocuitorilor este menţinerea adevăratei probleme – spălarea creierului. Ai nevoie de un înlocuitor pentru gripă când s-a terminat cu ea ? Fireşte că nu. Spunând « am nevoie de un înlocuitor pentru fumat », spui de fapt « fac un sacrificiu ». Depresia asociată Metodei voinţei este consecinţa convingerii fumătorului că el jertfeşte ceva. Tot ce faci este să înlocuieşti o problemă cu alta. Nu e defel plăcut să te îndopi cu dulciuri. Te vei îngrăşa şi vei fi nefericit – iar în scurtă vreme vei reveni la ţigară.
Fumătorilor ocazionali le e greu să nu creadă că sunt privaţi de mica lor recompensă : ţigara din pauza de masă a funcţionarilor sau muncitorilor cărora nu li se permite fumatul în timpul lucrului, ţigara profesorilor din cancelarie, între lecţii, fumurile inhalate rapid de doctori între doi pacienţi. Unii spun : « Nu mi-aş mai lua pauza dacă n-aş fuma ! » Ceea ce dovedeşte că deseori pauza se ia, nu pentru că fumătorul are nevoie de pauză sau că vrea, ci datorită faptului că fumătorul vrea cu disperare să se zgândăre unde-l doare. Aminteşte-ţi, ţigările alea n-au fost niciodată nişte adevărate recompense. Erau echivalentul pantofilor strâmţi purtaţi pentru plăcerea de a-i scoate din picioare. Ceea ce este o prostie, sunt de acord cu tine. E greu să-ţi dai seama când eşti prins încă în capcană, dar asta fac fumătorii. După cum e greu să-ţi dai seama că foarte curând n-o să mai ai nevoie de mica « recompensă » şi-ţi vei privi prietenii aflaţi încă în capcană cu milă şi mirare pentru orbirea lor.
Totuşi, dacă te păcăleşti în continuare spunându-ţi că ţigara era o veritabilă recompensă şi că ai nevoie de un înlocuitor, sunt şanse să te reapuci de fumat. Dacă ai nevoie de o pauză veritabilă de relaxare – la fel ca profesorii, doctorii şi mulţi alţii – în curând vei savura această pauză şi mai mult, pentru că n-o să mai trebuiască să te sufoci singur.
Nu uita, n-ai nevoie de înlocuitori. Chinurile acelea sunt foamea de otravă şi în curând vor dispărea. Fie ca sprijinul tău în următoarele zile să fie următorul: plăcerea de a-ţi curăţa corpul de otravă şi a-ţi elibera mintea de robie şi dependenţă.
Dacă îţi creşte pofta de mâncare, mănânci mai mult la mesele principale şi pui pe tine câteva kilograme, nu te îngrijora. Când vei avea « momentul revelaţiei », despre care o să vorbesc mai târziu, vei căpăta încredere în tine şi vei descoperi că poţi rezolva orice problemă rezolvabilă prin gândirea pozitivă, inclusiv obiceiurile alimentare. Însă ceea ce nu trebuie să faci este să ciuguleşti între mese. Altminteri, vei deveni gras, nefericit şi nu vei şti niciodată când te-ai descotorosit de ţigară. Vei fi deplasat problema în loc să scapi de ea.

In sfarsit nefumator - Trebuie sã mã feresc de situatii tentante

http://blogantifumat.blogspot.ro/2014/05/in-sfarsit-nefumator-principalele.html

In sfarsit nefumator - Principalele motive de esec

In sfarsit nefumator - Principalele motive de esec

In sfarsit nefumator - Principalele motive de esec

CAPITOLUL 36

PRICIPALELE MOTIVE DE EŞEC

Există două motive principale de eşec. Primul e influenţa celorlalţi fumători. Într-un moment de slăbiciune sau într-o ocazie convivială, se poate să-ţi aprinzi o ţigară. Am tratat deja pe larg acest subiect. În momentul cu pricina, aminteşte-ţi că nu există o singură ţigară. Bucură-te că ai întrerupt lanţul dependenţei. Aminteşte-ţi că fumătorul te invidiază şi fie-ţi milă de el. Crede-mă, are nevoie de mila ta!
Al doilea motiv de eşec este o zi proastă. Să-ţi fie limpede de la bun început că atât fumătorii, cât şi nefumătorii au zile bune şi zile proaste. Substanţa vieţii e relativitatea şi nu poţi urca pe culmi fără să fi coborât mai întâi în văi.

Problema, în cazul Metodei voinţei, este că fumătorul, când are o zi proastă, începe să plângă după o ţigară, astfel că ziua cu pricina devine şi mai proastă. Nefumătorul e mai bine armat – nu numai fizic, ci şi mental – să întâmpine stresul şi presiunile vieţii.
Dacă ai în perioada de abstinenţă o zi proastă, înfrunt-o şi gata! Aminteşte-ţi că aveai zile proaste şi când fumai (altminteri n-ai fi hotărât să te laşi). În loc să te dai de ceasul morţii, spune-ţi ceva de genul: «Bun, nu-mi merge prea grozav azi, dar fumatul n-o să mă vindece. Mâine o să fie mai bine şi măcar am acum un bonus extraordinar: m-am dezobişnuit de porcăria aia de ţigară. »
Ca fumător, eşti constrâns să-ţi baricadezi mintea în faţa relelor fumatului. Fumătorii n-au niciodată tuse tabagică, sunt doar în permanenţă răciţi. Când ţi se strică maşina în plin câmp, aprinzi o ţigară – dar eşti cu adevărat vesel şi fericit? Nu eşti, bineînţeles. Când te laşi de fumat, ai tendinţa să pui tot ce nu merge bine în viaţa ta pe seama lipsei ţigării. Dacă ţi se strică acum maşina, te gândeşti: « În momente din astea aprindeam una. » Adevărat, dar uiţi că ţigara aceea nu rezolva problema. Pur şi simplu te autopedepseşti plângând după o cârjă iluzorie. Creezi o situaţie imposibilă. Eşti nefericit pentru că nu-ţi aprinde o ţigară, însă dacă ai face-o ai fi şi mai nefericit. Ştii că ai luat decizia corectă lăsându-te de fumat, aşa că nu te mai pedepsi, punând-o la îndoială.
Adu-ţi aminte: o abordare psihologică pozitivă este esenţială – întotdeauna.

http://blogantifumat.blogspot.ro/2014/05/in-sfarsit-nefumator-inlocuitorii.html

In sfarsit nefumator - Înlocuitorii

http://blogantifumat.blogspot.ro/2014/05/in-sfarsit-nefumator-oare-mie-o-sa-mi.html

In sfarsit nefumator - Oare mie o sã-mi fie mai greu?

Blog Antifumat

FARMOMED.RO

Marketing Afiliat

Oferte Speciale

vineri, 16 mai 2014

Cum sa te lasi de fumat

joi, 8 mai 2014

In sfarsit nefumator - Incheiere

In sfarsit nefumator - Sfaturi pentru nefumatori

In sfarsit nefumator - Ajutã fumatorii

In sfarsit nefumator - 12 ani de feedback

In sfarsit nefumator - Un ultim avertisment

In sfarsit nefumator - Ultima tigara

In sfarsit nefumator - Momentul revelatiei

miercuri, 7 mai 2014

In sfarsit nefumator - Trebuie sa ma feresc de situatii tentante

In sfarsit nefumator - Inlocuitorii

In sfarsit nefumator - Principalele motive de esec