In sfarsit nefumator - Oare mie o sã-mi fie mai greu?
CAPITOLUL 35
OARE MIE O SĂ-MI FIE MAI GREU?
Combinaţiile de factori care decid cât de uşor îi este fiecărui fumător în parte să se lase sunt infinite. În primul rând, fiecare dintre noi are propriul său caracter, tip de slujbă, program, propriile circumstanţe personale ş.a.m.d.
Unele profesii fac ca procesul să fie mai dificil, dar, o dată ce spălarea creierului e înlăturată, dificultăţile ar trebui să dispară. Câteva exemple vor clarifica acest aspect.
Lucrurile tind să fie în mod special dificile pentru cei din branşa medicală. Ne imaginăm că ar trebui să fie mai uşor pentru doctori, dat fiind că ei sunt mai conştienţi de efectele fumatului asupra sănătăţii şi le văd zilnic, cu proprii ochi. Dacă motivele sunt însă mai puternice, nu înseamnă şi că e mai uşor s-o faci. Iată de ce :
Faptul că eşti conştient de riscurile pentru sănătate generează frica – una dintre stările propice alinării simptomelor de abstinenţă.
OARE MIE O SĂ-MI FIE MAI GREU?
Combinaţiile de factori care decid cât de uşor îi este fiecărui fumător în parte să se lase sunt infinite. În primul rând, fiecare dintre noi are propriul său caracter, tip de slujbă, program, propriile circumstanţe personale ş.a.m.d.
Unele profesii fac ca procesul să fie mai dificil, dar, o dată ce spălarea creierului e înlăturată, dificultăţile ar trebui să dispară. Câteva exemple vor clarifica acest aspect.
Lucrurile tind să fie în mod special dificile pentru cei din branşa medicală. Ne imaginăm că ar trebui să fie mai uşor pentru doctori, dat fiind că ei sunt mai conştienţi de efectele fumatului asupra sănătăţii şi le văd zilnic, cu proprii ochi. Dacă motivele sunt însă mai puternice, nu înseamnă şi că e mai uşor s-o faci. Iată de ce :
Faptul că eşti conştient de riscurile pentru sănătate generează frica – una dintre stările propice alinării simptomelor de abstinenţă.
Munca unui doctor este foarte stresantă şi el, de regulă, nu e capabil
să-şi calmeze stresul suplimentar, produs de abstinenţă, în timp ce
lucrează.
Medicul are un stres în plus – al culpabilităţii. Simte că ar trebui să fie un exemplu pentru ceilalţi. E o tensiune ce se adaugă celorlalte şi creşte senzaţia de lipsă.
În timpul pauzelor dobândite cu greu, când stresul normal e momentan calmat, ţigara care înlătură în cele din urmă simptomele de abstinenţă devine foarte preţioasă. E vorba de o formă de fumat ocazional şi se referă la toate situaţiile în care fumătorul e obligat să se abţină perioade îndelungate. Dacă foloseşte Metoda voinţei, fumătorul e nefericit fiindcă se simte privat de ceva. Nu-i mai place pauza sau ceaşca de ceai/cafea aferentă. În consecinţă, sentimentul său de pierdere se amplifică. Totuşi, dacă mai întâi poţi înlătura spălarea creierului şi nu mai plângi după ţigară, îţi vor plăcea pauza şi ceaşca de cafea, deşi organismului continuă să-i fie foame de nicotină.
O altă situaţie dificilă e plictiseala, mai ales când se combină cu perioade de stres. Exemplele tipice sunt şoferii profesionişti şi casnicele cu copii mici. Munca lor e stresantă şi totuşi, în mare parte, monotonă. Când încearcă să se lase de fumat prin Metoda voinţei, casnica are timp berechet să-şi facă gânduri negre despre ce a « pierdut », ceea ce-i amplifică depresia.
Din nou, această situaţie poate fi depăşită cu o atitudine mentală corectă. Nu-ţi face probleme că îţi vei aduce încontinuu aminte că te-ai lăsat de fumat. Foloseşte aceste clipe pentru a te bucura că te eliberezi de monstrul nociv. Dacă ai o atitudine pozitivă, suferinţa abstinenţei se poate transforma în plăcere.
Nu uita, oricărui fumător, indiferent de vârstă, sex, inteligenţă sau profesie, îi va fi uşor şi plăcut să se lase – cu condiţia să urmeze toate instrucţiunile.
Medicul are un stres în plus – al culpabilităţii. Simte că ar trebui să fie un exemplu pentru ceilalţi. E o tensiune ce se adaugă celorlalte şi creşte senzaţia de lipsă.
În timpul pauzelor dobândite cu greu, când stresul normal e momentan calmat, ţigara care înlătură în cele din urmă simptomele de abstinenţă devine foarte preţioasă. E vorba de o formă de fumat ocazional şi se referă la toate situaţiile în care fumătorul e obligat să se abţină perioade îndelungate. Dacă foloseşte Metoda voinţei, fumătorul e nefericit fiindcă se simte privat de ceva. Nu-i mai place pauza sau ceaşca de ceai/cafea aferentă. În consecinţă, sentimentul său de pierdere se amplifică. Totuşi, dacă mai întâi poţi înlătura spălarea creierului şi nu mai plângi după ţigară, îţi vor plăcea pauza şi ceaşca de cafea, deşi organismului continuă să-i fie foame de nicotină.
O altă situaţie dificilă e plictiseala, mai ales când se combină cu perioade de stres. Exemplele tipice sunt şoferii profesionişti şi casnicele cu copii mici. Munca lor e stresantă şi totuşi, în mare parte, monotonă. Când încearcă să se lase de fumat prin Metoda voinţei, casnica are timp berechet să-şi facă gânduri negre despre ce a « pierdut », ceea ce-i amplifică depresia.
Din nou, această situaţie poate fi depăşită cu o atitudine mentală corectă. Nu-ţi face probleme că îţi vei aduce încontinuu aminte că te-ai lăsat de fumat. Foloseşte aceste clipe pentru a te bucura că te eliberezi de monstrul nociv. Dacă ai o atitudine pozitivă, suferinţa abstinenţei se poate transforma în plăcere.
Nu uita, oricărui fumător, indiferent de vârstă, sex, inteligenţă sau profesie, îi va fi uşor şi plăcut să se lase – cu condiţia să urmeze toate instrucţiunile.
In sfarsit nefumator - Principalele motive de esec
In sfarsit nefumator - Numai un fum
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu