In sfarsit nefumator - Fumatul pe ascuns

In sfarsit nefumator - Fumatul pe ascuns

CAPITOLUL 26

FUMATUL PE ASCUNS

Cei care fumează pe ascuns ar trebui trecuţi în categoria fumătorilor ocazionali, însă efectele fumatului pe ascuns sunt atât de perfide încât merită un capitol aparte. Unul dintre ele poate fi distrugerea relaţiilor personale. Eu unul am ajuns aproape la divorţ.
Era în timpul uneia dintre încercările mele eşuate de a mă lăsa de fumat. Încercarea cu pricina fusese provocată de faptul că soţia mea era îngrijorată de permanenta mea tuse şi hârâială din piept. I-am spus că eu nu-mi fac griji în privinţa sănătăţii. Mi-a răspuns: « Ştiu, dar cum ţi-ar fi dacă ar trebui să vezi pe cineva la care ţii cum se distruge în mod sistematic?» Argumentul mi s-a părut imbatabil, aşa că am încercat să mă las. Încercarea a eşuat peste trei săptămâni, după o ceartă serioasă cu un vechi prieten. Mi-am dat seama abia după câţiva ani că eu, cu mintea mea cea vicleană, declanşasem în mod deliberat cearta. Micul monstru intrase în acţiune – era clar. Oricum, aveam o scuză. Îmi trebuia cu disperare o ţigară şi aşa am reînceput să fumez.
Nu suportam să mă gândesc la dezamăgirea soţiei mele, prin urmare nu i-am spus. Fumam doar când eram singur. Apoi, treptat, am început să fumez în compania prietenilor, până când toată lumea a ajuns să ştie că fumez, mai puţin soţia mea. Îmi amintesc că eram destul de mulţumit. Mă gândeam: « Măcar am micşorat doza. » Până la urmă, Joyce m-a acuzat că fumez pe ascuns. Mi-a amintit de momentele în care stârnisem o ceartă doar ca să ies ca o furtună din casă. Ori de faptul că îmi lua două ceasuri să cumpăr vreun mărunţiş, ori de ocaziile în care în mod normal ea ar fi trebuit să mă însoţească, iar eu recursesem la o scuză firavă ca să ies singur.

Pe măsură ce prăpastia de ordin social dintre fumători şi nefumători se adânceşte, apar literalmente mii de cazuri în care compania prietenilor sau a rudelor e evitată din cauza ţigării. Dar partea cea mai rea a fumatului pe ascuns este că întreţine, în mintea fumătorului, iluzia că e privat de ceva. În acelaşi timp, duce la o diminuare drastică a respectului de sine, un om altminteri cinstit ajunge să-şi înşele familia şi prietenii.
Probabil că ţi s-a întâmplat sau ţi se întâmplă şi ţie, sub o formă sau alta.
Mie mi s-a întâmplat de câteva ori. Ştii serialul TV Columbo? Toate episoadele au teme similare. Ticălosul, de obicei un om de afaceri bogat şi respectat, a comis, crede el, crima perfectă, iar convingerea că va rămâne nedescoperită i se întăreşte când vede că cel care se ocupă de caz e Columbo, un tip cam jerpelit şi arătând modest.
Columbo are obiceiul acela frustrant de a închide uşa după ce şi-a terminat interogatoriul şi l-a asigurat pe suspect că n-are probleme, pentru ca, înainte ca expresia satisfăcută să se şteargă de pe chipul ucigaşului, să revină spunând: « Ar mai fi ceva, domnule, un lucru pe care sunt sigur că-l puteţi explica… » Suspectul se bâlbâie şi din acest moment ştim şi noi, ştie şi el că locotenentul Columbo îl va face, încetul cu încetul, bucăţi-bucăţele.
Oricât de atroce era crima, din acest punct încolo simpatia mea se îndrepta spre ucigaş. De parcă eu eram criminalul – şi chiar aşa mă făceau să mă simt acele episoade de fumat pe ascuns. Orele în care nu puteam fuma, pe urmă furişatul în garaj ca să trag nişte fumuri, cele zece minute de tremurat în frig, întrebându-mă ce plăcere e asta. Frica de a fi prins asupra faptei. O să descopere nevastă-mea unde am ascuns ţigările, bricheta şi chiştoacele? Uşurarea de a reveni în casă fără să fi fost descoperit, apoi teama că va simţi mirosul ţigării în respiraţia şi în hainele mele. Cu cât riscam mai mult – certitudinea că mai devreme sau mai târziu mă va descoperi. Umilinţa finală, când certitudinea devine realitate, urmată de revenirea imediată la fumatul ţigară de la ţigară.
O, bucuriile pe care ţi le aduce fumatul!

 

In sfarsit nefumator - Un obicei social

In sfarsit nefumator - Fumãtorii ocazionali