In sfarsit nefumator - Trebuie sã mã feresc de situatii tentante
CAPITOLUL 38
TREBUIE SĂ MĂ FERESC DE SITUAŢII TENTANTE ?
Până acum am fost ferm în privinţa sfaturilor pe care ţi le-am dat şi te rog să consideri aceste sfaturi drept instrucţiuni, nu nişte simple sugestii. Am fost ferm pentru că, în primul rând, există motive serioase, practice să-ţi dau asemenea sfaturi şi, în al doilea rând, aceste motive se bazează pe mii de studii de caz.
În ce priveşte tentaţiile din perioada de abstinenţă, regret, dar nu mai pot fi aşa ferm. Fiecare fumător va trebui să decidă singur. Pot totuşi să dau nişte sugesţii care-ţi vor fi, sper, de folos.
Repet, frica e cea care ne face să fumăm o viaţă întreagă, iar frica aceasta are două faze distincte.
Cum voi supravieţui fără ţigară?
TREBUIE SĂ MĂ FERESC DE SITUAŢII TENTANTE ?
Până acum am fost ferm în privinţa sfaturilor pe care ţi le-am dat şi te rog să consideri aceste sfaturi drept instrucţiuni, nu nişte simple sugestii. Am fost ferm pentru că, în primul rând, există motive serioase, practice să-ţi dau asemenea sfaturi şi, în al doilea rând, aceste motive se bazează pe mii de studii de caz.
În ce priveşte tentaţiile din perioada de abstinenţă, regret, dar nu mai pot fi aşa ferm. Fiecare fumător va trebui să decidă singur. Pot totuşi să dau nişte sugesţii care-ţi vor fi, sper, de folos.
Repet, frica e cea care ne face să fumăm o viaţă întreagă, iar frica aceasta are două faze distincte.
Cum voi supravieţui fără ţigară?
E vorba de senzaţia de panică de care sunt încercaţi fumătorii când, seara târziu, văd că vor rămâne fără ţigări. Frica nu e produsă de chinurile abstinenţei, e frica psihologică a adicţiei – ideea că nu poţi supravieţui fără ţigări, ori, în acest moment, dorinţa de a fuma îşi atinge nivelul minim.
E frica de necunoscut, genul de frică pe care-l ai când înveţi să sari în apă. Trambulina e la un metru deasupra apei, dar pare să fie la şase metri. Apa are o adâncime de şase metri, dar pare să fie adâncă de un metru. Eşti convins că o să-ţi faci capul ţăndări. A-ţi lua avânt este partea cea mai grea. Dacă ai curajul să-ţi iei avânt, restul e uşor.
Iată de ce mulţi fumători, altminteri cu o voinţă puternică, fie n-au încercat niciodată să se lase de fumat, fie n-au supravieţuit decât câteva ceasuri fără ţigară. Adevărul este că există oameni care fumează cam 20 de ţigări pe zi şi care, când se hotărăsc să se lase, fumează ultima ţigară mai repede decât dacă nu s-ar lăsa. Decizia luată îi umple de panică, iar panica e stresantă. E una dintre situaţiile în care creierul ordonă : « Aprinde o ţigară », dar nu poţi îndeplini ordinul. Simţi privaţiunea – alt stres. Ordinul se repetă : se produce un scurtcircuit şi aprinzi ţigara.
Linişteşte-te. Panica e doar psihologică. E teama că eşti dependent. Dar adevărul cel minunat este că nu eşti, chiar dacă ai încă adicţie la nicotină. Nu te lăsa cuprins de panică. Ai încredere şi ia-ţi avânt.
2. A doua fază a fricii este mai de durată. E vorba de teama că anumite situaţii, în viitor, nu vor mai fi plăcute fără ţigară sau că nu vei putea face faţă unei traume fără să fumezi. Linişteşte-te. Dacă eşti în stare să-ţi iei avânt, vei descoperi că se va întâmpla contrariul.
Chiar şi evitarea tentaţiei are două variante de bază.
1. « O să port ţigările la mine, deşi n-am să fumez. Voi fi mai liniştit ştiind că le am la dispoziţie. »
Am constatat că rata de eşec a oamenilor care procedează aşa este mai mare decât a celorlalţi. Cred că motivul principal e următorul : dacă treci printr-un moment greu în perioada de abstinenţă, vei aprinde imediat o ţigară aflată la îndemână. Dacă însă te înjoseşti ieşind să-ţi cumperi un pachet, foarte probabil vei depăşi momentul tentaţiei şi, oricum, dorinţa se va stinge înainte să ajungi la magazin.
Totuşi, cred că motivul fundamental pentru rata mai mare de eşec în asemenea cazuri este acela că fumătorul nu e, de la bun început, complet convins să se lase. Reaminteşte-ţi cele două condiţii esenţiale pentru a reuşi :
Certitudinea.
« Ce lucru minunat – să nu mai trebuiască să fumez ! »
Indiferent care e cazul tău, de ce, Dumnezeule mare, să ai nevoie de ţigări ? Dacă simţi încă nevoia să ai ţigări asupra ta, te sfătuiesc să reciteşti mai întâi cartea. Înseamnă că declinul nu s-a produs.
2. « Să mă feresc de situaţii stresante şi de socializare în perioada de abstinenţă ? »
Sfatul meu este da, încearcă să eviţi situaţiile stresante. N-are rost să te supui unor tensiuni nemeritate.
În ce priveşte socializarea, dimpotrivă : nu o evita, ieşi din casă şi distrează-te ! N-ai nevoie de ţigări chiar dacă încă ai adicţie la nicotină. Mergi la petreceri şi bucură-te că nu mai trebuie să fumezi. Va fi dovada adevărului minunat că viaţa e mult mai frumoasă fără ţigară – şi gândeşte-te cât de frumoasă va fi când micul monstru îţi va părăsi organismul, împreună cu toată otrava.
E frica de necunoscut, genul de frică pe care-l ai când înveţi să sari în apă. Trambulina e la un metru deasupra apei, dar pare să fie la şase metri. Apa are o adâncime de şase metri, dar pare să fie adâncă de un metru. Eşti convins că o să-ţi faci capul ţăndări. A-ţi lua avânt este partea cea mai grea. Dacă ai curajul să-ţi iei avânt, restul e uşor.
Iată de ce mulţi fumători, altminteri cu o voinţă puternică, fie n-au încercat niciodată să se lase de fumat, fie n-au supravieţuit decât câteva ceasuri fără ţigară. Adevărul este că există oameni care fumează cam 20 de ţigări pe zi şi care, când se hotărăsc să se lase, fumează ultima ţigară mai repede decât dacă nu s-ar lăsa. Decizia luată îi umple de panică, iar panica e stresantă. E una dintre situaţiile în care creierul ordonă : « Aprinde o ţigară », dar nu poţi îndeplini ordinul. Simţi privaţiunea – alt stres. Ordinul se repetă : se produce un scurtcircuit şi aprinzi ţigara.
Linişteşte-te. Panica e doar psihologică. E teama că eşti dependent. Dar adevărul cel minunat este că nu eşti, chiar dacă ai încă adicţie la nicotină. Nu te lăsa cuprins de panică. Ai încredere şi ia-ţi avânt.
2. A doua fază a fricii este mai de durată. E vorba de teama că anumite situaţii, în viitor, nu vor mai fi plăcute fără ţigară sau că nu vei putea face faţă unei traume fără să fumezi. Linişteşte-te. Dacă eşti în stare să-ţi iei avânt, vei descoperi că se va întâmpla contrariul.
Chiar şi evitarea tentaţiei are două variante de bază.
1. « O să port ţigările la mine, deşi n-am să fumez. Voi fi mai liniştit ştiind că le am la dispoziţie. »
Am constatat că rata de eşec a oamenilor care procedează aşa este mai mare decât a celorlalţi. Cred că motivul principal e următorul : dacă treci printr-un moment greu în perioada de abstinenţă, vei aprinde imediat o ţigară aflată la îndemână. Dacă însă te înjoseşti ieşind să-ţi cumperi un pachet, foarte probabil vei depăşi momentul tentaţiei şi, oricum, dorinţa se va stinge înainte să ajungi la magazin.
Totuşi, cred că motivul fundamental pentru rata mai mare de eşec în asemenea cazuri este acela că fumătorul nu e, de la bun început, complet convins să se lase. Reaminteşte-ţi cele două condiţii esenţiale pentru a reuşi :
Certitudinea.
« Ce lucru minunat – să nu mai trebuiască să fumez ! »
Indiferent care e cazul tău, de ce, Dumnezeule mare, să ai nevoie de ţigări ? Dacă simţi încă nevoia să ai ţigări asupra ta, te sfătuiesc să reciteşti mai întâi cartea. Înseamnă că declinul nu s-a produs.
2. « Să mă feresc de situaţii stresante şi de socializare în perioada de abstinenţă ? »
Sfatul meu este da, încearcă să eviţi situaţiile stresante. N-are rost să te supui unor tensiuni nemeritate.
În ce priveşte socializarea, dimpotrivă : nu o evita, ieşi din casă şi distrează-te ! N-ai nevoie de ţigări chiar dacă încă ai adicţie la nicotină. Mergi la petreceri şi bucură-te că nu mai trebuie să fumezi. Va fi dovada adevărului minunat că viaţa e mult mai frumoasă fără ţigară – şi gândeşte-te cât de frumoasă va fi când micul monstru îţi va părăsi organismul, împreună cu toată otrava.
In sfarsit nefumator - Momentul revelatiei
In sfarsit nefumator - Înlocuitorii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu